Ultimul potcovar

A învăţat de mic meseria de potcovar şi a scos cu ajutorul ei bani frumoşi, mai ales pe vremea cât a fost soldat în armata română. După ce a fost lăsat la vatră, omul a continuat să meşterească în atelierul său potcoave pentru cai, meserie pe care o mai practică şi azi. Vorbim despre ultimul potcovar din comuna gorjeană Drăguţeşti, care a făcut o adevărată carieră din meşteşugirea potcoavelor, moştenită de la tată său.

Avea aproape 10 ani când a pus prima dată mâna pe ciocanul cu care bătea fierul cald, pentru a scoate la lumină o potcoavă. Acum a ajuns la vârsta de 75 de ani şi, chiar dacă bătrâneţea l-a ajuns din urmă, nu se lasă de meserie. Dimpotrivă, şi-a luat şi un ucenic, cu ajutorul căruia continuă să meşterească potcoave pentru caii din comună. Petrece aproape două ore să meşterească patru potcoave cu care caii din comună sunt încălţaţi.

În armată, a făcut bani frumoşi cu potcovitul cailor. A fost scos de la toate activităţile pe care le efectua ca şi soldat, pentru a-şi lua locul în atelierul de potcovit caii armatei.
Acum, meseria de potcovar este pe cale de dispariţie, în comuna Drăguţeşti, fiind singurul care a mai rămas să ducă mai departe moştenirea de familie. Pentru potcovitul unui cal, omul primeşte doar 25 de lei, bani puţini în comparaţie cu munca depusă pentru patru potcoave necesare unei cabaline.